Primele patru volume semnate de „Tibu-Gelu B.” pot fi citite nu doar ca apariții succesive, ci ca etape ale aceluiași traseu poetic: Eu – Lumea – Omul – Tu.
Debutul, „Miraj”, pornește dinspre interior. Este cartea căutării de sine, a fragilității și a întrebărilor care preced orice deschidere spre exterior.
Cu „Orașul respiră prin rime”, perspectiva se lărgește. Poezia intră în spațiul orașului, al memoriei și al cotidianului, iar vocea confesivă începe să se raporteze tot mai clar la lumea din jur.
În „Prea OM – All Too HUMAN”, centrul se mută spre condiția umană: contradicție, vulnerabilitate, luciditate, neliniște.
Experiența personală se deschide aici spre întrebări mai largi, în care cititorul se poate recunoaște.
Apoi, „Aproape Tu” aduce în prim-plan relația cu celălalt. Iubirea, distanța, memoria și absența deschid poezia către dialog și către acel spațiu fragil în care apropierea nu anulează niciodată complet distanța.
Merită remarcată, în acest parcurs, și atenția pe care Editura Sens o acordă poeziei contemporane.
Într-un catalog care pune alături literatura de filosofie, istorie, sociologie și spiritualitate, poezia nu apare ca un simplu adaos, ci ca una dintre formele prin care pot fi cercetate aceleași întrebări despre om și lume. În zona lirică, alături de volumele lui Tibu-Gelu B. apar și cărți semnate de: „Petru E. Oance” sau „Ilariu Dobridor”, semn al unei preocupări pentru voci și formule poetice diferite.
Această deschidere editorială însoțește firesc și traseul lui Tibu-Gelu B. de la o carte la alta.
Privite împreună, cele patru volume sugerează o formulă simplă:
Eu mă caut.
Lumea mă înconjoară.
Omul mă oglindește.
Tu mă atingi și mă tulburi.
Și apoi apare spațiul liber.
Volumul 5, pregătit pentru anul viitor.
Despre el, discreția rămâne aproape totală. Știm că urmează, dar nu știm încă în ce direcție va duce acest traseu.
Ce poate veni după :Eu – Lumea – Omul – Tu?
Un „Noi”? Timpul? Întoarcerea? Absența? Sau o temă care va obliga cititorul să privească altfel toate volumele de până acum?
Aici stă misterul adevărat al celei de-a cincea cărți. Nu doar în titlul încă nedezvăluit, ci în întrebarea dacă va închide cercul sau îl va deschide.
Poate reuni temele deja recognoscibile — memoria, fragilitatea, iubirea, singurătatea și căutarea sensului — sau poate marca începutul unei etape noi.
Pentru moment, după:Eu – Lumea – Omul – Tu, rămâne un singur semn:
“?”