Totul despre Halloween. Legende și Superstiții

În fiecare an, în noaptea de la sfârșitul lunii octombrie, americanii și nu numai, sărbătoresc momentul în care spiritele morților vizitează lumea celor vii.

Totuși această sărbătoare de Halloween a început să capete influențe diverse în funcție de cultură, cât și de dorința fiecăruia.

Numele de „Halloween” ar fi contras din expresia „All Hallows Eve”, care înseamnă „Ajunul Tuturor Sfinților”. De aceea a fost așezată pe 31 octombrie. Situată la cumpăna dintre anul care se încheia și cel care urma, această sărbătoare era văzută ca un portal magic între lumea celor vii și a celor morți.

Scurtă istorie

Originile sărbătorii Halloween ne conduc până în vremurile străvechi ale celţilor, civilizaţie care s-a ridicat în jurul anului 800 î.Hr.

În acele vremuri celţii ocupau vestul Europei, iar pentru ei anul avea doar două anotimpuri: vara şi iarna. Trecerea în noul an era marcată de prima zi a anotimpului de iarnă, la o dată care calculată după calendarul nostru, cade pe 1 noiembrie.

Însă în ajunul noului an, adică pe 31 octombrie, celţii sărbătoreau cea mai importantă sărbătoare a lor, Samhain, sărbătoare ce purta numele celei mai temute zeităţi a religiei druidice practicate de celţi. Druizii credeau că în ajunul anului nou (31 octombrie), poarta dintre lumea materială şi cea a spiritelor era deschisă pentru o noapte.

Această zi era momentul cel mai potrivit pentru ca spiritele celor morţi să poată intra în lumea celor vii, bîntuind în căutarea unor trupuri pe care să pună stăpânire pentru a scăpa din tărâmul morţilor. Dacă duhurile nu reuşeau să captureze un om, se mulţumeau şi cu un animal, în special o pisică neagră, aceasta rămânând până astăzi un simbol al Halloween-ului.

Poarta dintre cele două lumi era un spaţiu neutru, neaparţinând nici uneia dintre ele şi era păzită de demoni şi vrăjitoare (personajele sărbătorii Halloween). În credinţa celtică oamenii trăiau cu convingerea că este inevitabil ca în această noapte să nu te întâlneşti cu duhurile rele.

Având această temere oamenii se îmbrăcau în costume înfricoşătoare, confecţionate din piele, oase, cranii de animale, cu scopul de a speria duhurile. Aceasta este istoria hidoaselor costume îmbrăcate de cei care sărbătoresc Halloween.

Veghea de Halloween

O altă metodă de a ţine departe spiritele rele, care ar fi putut intra în locuinţele celţilor în această noapte, era aceea de a stinge focurile din vetre, astfel încât casele lor sa fie reci şi neprimitoare. Apoi oamenii părăseau locuinţele mergând pe dealuri şi aprinzând aşazise focuri sfinte în onoarea zeilor. La încheirea acestor ritualuri participanţii luau cărbuni din focul sacru pentru a-şi lumina drumul spre casă, dar şi pentru a aprinde un nou foc sfânt în vatră. Cărbunele era cărat într-un nap scobit pe dinăuntru, fiind înlocuit mult mai târziu de dovleac.

Dracul şi dovleacul

Legenda spune că un om pe nume Jack, un beţiv pus pe şmecherii, a reuşit într-o zi să-l păcălească pe Satan. Jack l-a convins pe diavol să urce într-un copac, iar apoi a scrijelit pe trunchiul acestuia o cruce, împiedicându-l astfel pe drac să mai coboare. Diavolul a fost lăsat să se dea jos numai după ce şi-a dat cuvântul că îl va lăsa în pace pe Jack toată viaţa. Anii au trecut şi Jack a murit, însă Dumnezeu nu a permis unui asemenea beţiv notoriu să intre în rai, iar ca atare a fost izgonit. Astfel, Jack s-a văzut obligat să meargă în iad, dar spre surprinderea lui, nici aici nu a fost primit, diavolul fiind încă supărat pe Jack. Pentru a nu-l lăsa totuşi să bântuie veşnic prin întuneric, dracul şi-a făcut milă şi i-a aruncat lui Jack, din focurile iadului, un cărbune aprins care să-i lumineze calea, iar omul l-a aşezat într-un nap scobit. Mai târziu, după ce legenda a ajuns în America, oamenii au descoperit ca dovleacul este un suport mult mai încăpător şi mai uşor de cioplit, folosindu-l de atunci în locul napului. Aşa se face că astăzi, dovleacul de Halloween este numit „Jack o lantern“, adică „felinarul lui Jack“.

Puse împreună, descrierile de mai sus ne oferă următorul scenariu: în seara zilei de 31 octombrie celţii îmbrăcau costume înspăimântătoare şi părăseau locuinţele, îndreptându-se spre dealuri, în procesiuni zgomotoase, ţipând şi trântind pentru a speria demonii şi spiritele morţilor care au invadat lumea celor vii (sperieturile tradiţionale ale Halloween-ului). Apoi, până la trecerea ameninţării infernului, stăteau de veghe în ritualuri specifice.

La încheirea acestor ritualuri se întorceau spre case luminându-şi drumul cu un cărbune apris pus într-un nap scobit. Mai târziu, conform legendei, au început să se obişnuiască cu ideea că acest cărbune este oferit de diavol, din resursele îndestulate ale iadului, pentru a le fi o lumină pe drumul către casă. Deci ce este de fapt felinarul lui Jack? Un dovleac cu rânjet diabolic şi care poartă în el jarul iadului, oferit cu amabilitate de diavol, pentru a avea o lumină pe cărarea noastră.

Foto: thelist.com

Superstiții de Halloween

Printre superstițiile de Halloween care aveau cândva amploare se numără:

  • Dacă o fată necăsătorită punea în noaptea de Halloween sub pernă o floare de rozmarin și un bănuț de argint, își visa sortitul;
  • Dacă se întâmpla ca, în noaptea de Halloween, să auzi pași sau zgomote în spate, nu trebuia să te întorci fiindcă se spunea că este un spirit venit de pe lumea cealaltă pentru a te lua cu el;
  • În noaptea de Halloween se foloseau alune pentru vrăji, fiindcă diavolul era considerat culegător al acestor fructe;
  • Dacă în noaptea de Halloween se întâmpla să-ți zboare vreun liliac prin casă se spunea că în aceea casă sunt spirite rele;
  • Celebra lumânare aprinsă în dovleac, din noaptea de Halloween,  avea menirea de a ține spiritele rele la distanță;
  • Dacă în noaptea de Halloween vedeai un păianjen prin casă înseamna că spiritul unei persoane dragi te veghea;
  • Se mai spune că în noaptea de Halloween dacă participai la o cină, era bine să vorbești în timpul mesei, astfel spiritele din apropiere erau încurajate să participe și ele la masă;
  • Dacă băteau clopotele în noaptea de Halloween spiritele și fantomele s-ar fi speriat;
  • Persoanele care erau născute în noaptea de Halloween aveau menirea de a vedea și de a comunica cu spiritele, etc.

Sursa: traditii-superstitii.ro

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *