27 ianuarie: Ziua Internațională de Comemorare a Victimelor Holocaustului
27 ianuarie este Ziua Internațională de Comemorare a Victimelor Holocaustului și este prima comemorare universală a victimelor Holocaustului
Sunt comemorate milioanele de femei, bărbați și copii evrei, precum și toate celelalte victime, printre care se numără sute de mii de romi și sinti, uciși în timpul Holocaustului.
Această comemorare a fost decisă prin Rezoluția Adunării Generale a Națiunilor Unite numărul 60/7 din 1 noiembrie 2005, adoptată la a 42-a ședință plenară.
La 24 ianuarie 2005, în cadrul unei ședințe speciale, Adunarea Generală a Națiunilor Unite a marcat a 60-a aniversare a eliberării lagărelor de concentrare naziste și sfârșitul Holocaustului care a avut ca rezultat uciderea a 6 milioane de evrei europeni și a altor milioane de persoane de alte naționalități, de către regimul nazist german.
27 ianuarie este data la care, în 1945, cel mai mare lagăr nazist de exterminare de la Auschwitz-Birkenau (astăzi în Polonia) a fost eliberat de armata sovietică.
Povestea femeii din Alba Iulia care și-a văzut familia dispărând pe ușa camerei de gazare
Irina Berenstein şi-a văzut părinţii, bunicii şi şapte fraţi intrând pe uşa camerei de gazare de la Auschwitz.
Fiică a unui bijutier, Irina, născută Aron, originară din Alba Iulia, a fost deportată la vârsta de 20 de ani, în martie 1944. A scăpat ca prin minune.
11 oameni dragi şi-a pierdut Irina, în lagărul de la Auschwitz, între care şi şase fraţi, cu vârste între 10 şi 17 ani. „Tatăl meu, bijutier iscusit-de fapt, am fost o familie de bijutieri, avea o prăvălie în Alba Iulia. Pe când aveam 5 ani, am rămas orfană de mamă.
M-a luat la el fratele mai mare, Eugen, care era tot bijutier, dar la Cluj-Napoca. După ce Ardealul a fost ocupat, au început şi persecuţiile.
Ne-au obligat să purtăm steaua galbenă-«Steaua lui David», apoi au început să-i adune pe băieţii care erau bănuiţi că ar fi comunişti”, a povestit Irina Berenstein.
Povestea unei fotografii care a rămas simbol
Această fotografie îl arată Istvan Reiner, în vârstă de 3-4 ani, din Miskolc, Ungaria, luat din ghetou înainte de a fi deportat în lagărul de moarte de la Auschwitz.
A murit în camera de gazare în 1944, la câteva zile după fotografie.
În momentul în care fotografia a fost făcută, el nu știa încă ce soartă îl aștepta; a pozat fericit pentru aparatul foto, așa cum ar face orice băiat de vârsta lui.
Zâmbetul lui va aminti pentru totdeauna lumii, cum arată imaginea pură a inocenței.
