4 octombrie – Ziua Mondială a Animalelor

În fiecare an, pe 4 octombrie, sărbătorim Ziua Mondială a Animalelor(World Animal Day), ziua tuturor acelor fiinţe care ne înfrumuseţează viaţa.

Începând din anul 1931, ziua de 4 octombrie a devenit Ziua Mondială a Animalelor. La acel moment a fost o modalitate de a face cunoscută situația speciilor de animale aflate în pericol de dispariție. Cu timpul însă, a devenit ziua în care se aduce un omagiu tuturor animalelor de pe planetă. Există chiar și o declarație universală a drepturilor animalelor, care atrage atenția asupra dreptului la respect și la existența în cadrul unui echilibru ecologic. Animalele sălbatice au dreptul de a trăi și a se reproduce liber în mediul lor natural. Privarea de libertate, vânătoarea și pescuitul, precum și orice folosire a animalului sălbatic în alte scopuri decât cele vitale omului, sunt contrare acestui drept fundamental.

Fauna României este una dintre cele mai bogate și variate din Europa, însă, cu toate acestea, unele specii au dispărut de pe teritoriul țării noastre. Vă propunem în continuare un exerciţiu de călătorie în trecut, pentru a vă povesti despre trei dintre acestea.

Elanul, cel mai mare reprezentant al familiei cervidelor, a fost cunoscut și vânat de stramoșii noștri. Românii îl numeau plotun. Dovezile lingvistice, istorice și toponimele geografice atestă însă prezența acestui animal pe teritoriul țării noastre. Este încă prezent în Scandinavia și nordul Europei, Rusia, SUA și Canada.

Bourul, cel mai mare reprezentant al bovinelor sălbatice, a fost un animal extrem de puternic, impunător și agresiv. Istoria bourului a fost studiată cu deosebită competență de profesorul Eugen Botezat, încă din anul 1913. Este prezent pe stema României, fiind prezent și pe stema Moldovei medievale. Ultimul exemplar a supraviețuit în Polonia până în 1627, când a fost ucis într-o partidă de vânătoare.

Zăganul sau vulturul bărbos, a stăpânit în trecut înălțimile Carpaţilor, însă în cele din urmă a fost declarat dispărut la noi în țară. Este o pasăre de talie mare, cu o anvengură a aripilor de 280 cm și are greutate cuprinsă între 5-9 kilograme. Ultimul zăgan a fost împușcat în anul 1938 în Pasul Turnu Roşu, lângă versantul de vest al Munților Cozia. Astăzi mai trăiește în doar câteva țări europene, în special în Alpi și Pirinei și în Asia.

Alte animale, declarate dispărute în trecut, cum ar fi zimbrul sau dropia, își găsesc acum din nou casa pe teritoriul României datorită programelor de resălbăticire sau de conservare. Unele specii, cum ar fi nurca europeană (cel mai rar mamifer din fauna Europei) sau cocoșul de mesteacăn, sunt însă amenințate cu dispariția.

Vrem să profităm de acest eveniment pentru a vă reaminti faptul că natura reprezintă casa animalelor sălbatice și că este important să sprijinim programele de conservare și protecție atât a animalelor, cât și a naturii în general.

Sursa: romaniasalbatica.ro

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *