25 mai – Ziua Internațională a copiilor dispăruți

Pe 25 mai se sărbătorește anual ziua internațională a copiilor dispăruți, a părinților disperați și îndurerați de pierderea celor mici.

Acțiunile din acesta zi au ca scop pregătirea și informarea părinților privind pericolele ce-i înconjoară pe copii și măsurile pe care le pot lua părinții pentru a-i proteja pe aceștia.

Prin acestă zi, ne amintim și de micuții care nu au fost găsiți, poate nici astăzi.

Istoricul acestei zile internaţionale începe cu anul 1983, atunci când preşedintele SUA, Ronald Reagan, a avut iniţiativa de a declara ziua de 25 mai ca fiind a copiilor dispăruţi. La 25 mai 1979, Etan Patz, un băieţel de şase ani din Manhattan, a dispărut fără urmă. Notorietatea cazului a dus, în SUA, la apariţia unei adevărate mişcări dedicate cazurilor de minori dispăruţi, la modificarea legislaţiei şi îmbunătăţirea metodelor de depistare a copiilor dispăruţi.

Și multe alte cazuri ca cel din SUA au apărut de-a lungul timpului, în întreaga lume, unele cu rezolvare, altele nu sau soluționate foarte târziu.

Începând cu 2001, ziua dedicată copiilor dispăruţi a devenit internaţională, fiind promovată de Centrul internaţional pentru copiii dispăruţi şi exploataţi (International Centre for Missing & Exploited Children).

Câți copii dispar anual de acasă în România?

La 25 mai 2020, organizaţia Salvaţi Copiii a anunţat că, între aprilie 2019 şi mai 2020, „au fost înregistrate 6.475 de sesizări privind minori care au dispărut de acasă, un bilanţ dramatic, în condiţiile în care 192 au vârste până la 10 ani, 1.623 cu vârsta cuprinsă între 10-14 ani şi 4.660 mai mari de 14 ani, potrivit datelor furnizate de Direcţia de Investigaţii Criminale din cadrul Inspectoratului General de Poliţie”. În aceeaşi perioadă de timp, potrivit aceleiaşi surse, 6.742 de minori au fost găsiţi, dintre care: 207 cu vârste până la 10 ani; 1.711 cu vârsta cuprinsă între 10-14 ani; 4.824 mai mari de 14 ani. Cele mai multe dispariţii au fost înregistrate la Direcţia Generală de Poliţie a Municipiului Bucureşti (sectoarele 1-6), I.P.J. Constanţa, I.P.J. Iaşi şi I.P.J. Bistriţa-Năsăud.

În județul Neamț sunt adesea raportați minori dispăruți.

Sursa: Agerpres

Comunicat IPJ Neamț

La data de 25 mai este marcată ,,Ziua Internaţională a Copiilor Dispăruţi”, cu scopul de a aduce în atenție cazurile copiilor dispăruți și de a-i informa pe părinți cu privire la măsurilor pe care le pot lua pentru a-și proteja copiii.

Dispariţiile de minori reprezintă un fenomen complex, care îmbracă multiple forme – de la o simplă alarmare ce poate fi produsă de eventuale neînţelegeri asupra destinaţiilor de zi cu zi ale minorului, la plecările deliberate ale minorilor de la domiciliul familial sau din centrele de ocrotire, având la bază diverse motive de nemulţumire (ce ţin atât de climatul emoţional existent în familie sau în centrul de ocrotire, fuga de eventuale abuzuri fizice sau emoţionale, aspiraţiile/dorinţele minorului care uneori se văd limitate în respectivul context), până la forme foarte grave de dispariţii.

Indiferent ce formă va lua o dispariţie sesizată, soluționarea cu operativitate a unui astfel de cauze constituie o prioritate pentru polițiști.

În calitate de părinţi sau aparţinători ai unui copil, este foarte important să îl învăţaţi pe acesta, de la o vârstă cât mai fragedă:

  • să-şi cunoască numele şi prenumele, adresa, numărul de telefon şi numele părinţilor;
  • să nu discute cu persoane străine ori să accepte compania acestora;
  • să spună mereu celor care îl au în grijă UNDE şi cu CINE PLEACĂ;
  • să nu deschidă uşa necunoscuţilor atunci când este singur acasă, indiferent de motivaţia acestora;
  • să ceară ajutor unui poliţist, unei vânzătoare etc. în cazul în care se pierde de părinţi;
  • să nu ofere poze și informații personale necunoscuților cu care comunică pe Internet.

 

În cazul nefericit al unei dispariţii, trebuie să cunoaşteţi faptul că primele ore de după eveniment sunt esenţiale pentru soluţionarea cu succes a cazului. De aceea, este foarte important ca persoana care sesizează dispariţia unui copil să poată oferi următoarele informaţii:

  • numele, prenumele, datele de stare civilă, adresa şi numărul de telefon;
  • calitatea în care face sesizarea privind dispariţia minorului (părinte, tutore, rudă, vecin);
  • principalele informaţii referitoare la caz: numele şi prenumele copilului dispărut, porecla sau apelativul la care acesta răspunde, vârsta minorului, semnalmente, semne particulare etc.;
  • date cât mai exacte privind ora, locul şi circumstanţele dispariţiei copilului;
  • eventuala existenţă a unor probleme de ordin medical ce ar putea periclita viaţa / sănătatea copilului;
  • să-şi exprime orice suspiciune privind starea de pericol în care s-ar putea afla copilul sau orice bănuială/ supoziţie care ar putea deveni semnificativă în clarificarea circumstanţelor dispariţiei.

Momentul declarării dispariţiei şi orele care urmează sunt esențiale pentru soluţionarea, cu celeritate, a acestor cazuri. Din acest motiv este foarte important ca, atunci când aţi observat dispariţia copilului, să sesizaţi imediat instituţiile competente, oferind toate informaţiile pe care le deţineţi şi care ar putea fi semnificative pentru elucidarea cazului.

Fii alături de Poliţia Română pentru a readuce un copil pierdut în sânul familiei!

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *